Două adopții pe zi ...

Adopția , în România, este o problema din ce în ce mai importantă. Peste 40000 de suflete sunt ,în acest moment, în grija statului, așteptând să își găsească un cămin unde vor fi tratați cu dragostea pe care părinții biologici nu au fost capabili să le-o ofere .
Oameni care ar dori să îi adopte există, dar birocrația din România transformă acest proces al adopției  într-unul greoi , care de multe ori duce la abandon. La forfeit, cum ar zice fotbaliștii  ! Un excelent documentar despre situația adopțiilor din România a fost făcut de Prima TV . Mai bine zis,  de echipa de știri de la Prima TV . Pentru ei, dar și pentru noi restul , adopția reprezintă singura salvare pentru miile de suflete abandonate în spitale, uitate în centrele de plasament sau la asistenții maternali . Chiar dacă legea adopțiilor a fost schimbată, sansele acestor micuți de a face parte dintr-o familie adevărată sunt ,în continuare, mici .
Situația adopțiilor seamănă cu o piață , pe alocuri neagră . Pentru a prinde un loc în față, trebuie să plătești , iar majoritatea românilor dornici să devină părinți (în afara sferei biologice) nu își permit acest lucru . Dar este și o piață păguboasă , în care cererea ( foarte mare, de altfel ) se găsește foarte rar cu oferta ( la fel de mare ) . Aici intervin , într-un fel , și pretențiile unor oameni , care își doresc un anumit  copil . În sistem , există mii de părinți care își caută un copil , dar și mii de copii care își caută un părinte . Și totuși, parcă se caută pe întuneric , pentră că nu le-a mai aprins nimeni o lumină …
De multe ori, părinții vor să facă singuri selecția copiilor, lucru interzis prin lege . Totuși, când acest lucru se întâmplă, adopția nu este mereu cea mai bună . Pentru că selecția se face la fața locului, pe criterii pur estetice .
Dar , din păcate, copiii din centrele de plasament ajung , de cele mai multe ori , pe stradă . Sătui de bătăile primite de la copiii mai mari , preferă să doarmă sub scările de la intrarea în blocuri și să trăiască din cerșit . Poliția îi adună de pe străzi , îi duc înapoi în centrele de unde au fugit și povestea se reia . Asistenții maternali îi trateaza doar ca pe bucăți de carne de pe urma cărora își iau bani , de cele mai multe ori recurgând la corecția fizică . Pentru că, nu-i așa (?), bătaia e ruptă din rai .
În această seară , i-am cunoscut pe Andrei și pe Alexandra , prin intermediul Știrilor PROTV . La o vârstă fragedă au fost forțați de împrejurări să își facă culcuș lângă un bloc , dar plânsetele lor au alertat locatarii, care au cerut ajutor . Părinții băiatului sunt plecați în Franța , în timp ce fetița ar fi trebuit să locuiască cu o mătușă. Aceasta , însă, o lasă să doarmă în stradă, în picioarele goale. Și dacă prognozele meteo se adeveresc , cei doi și alții ca ei nu au nici o șansă. Și totuși, nu vor să meargă la centrul de plasament .
Tot ce vor acești copii e un cămin . O familie . Și căldură . În suflet . Nu să doarmă în frig, descălțați , murdari, înfometați și cu frica în sân , că mâine îi va duce cineva inapoi în locul care , pentru ei, numai casă nu e .